Sunt părinte. Copiii noștri sunt în plin proces de formare: unul gimnazist, cealaltă liceancă. Deci, știu cum e să îi asiști în descurcarea ițelor școlii online: platforme, teste, Teams, Meet, Zoom, proiecte, wi-fi, wi-fi picat etc. Sunt și profesor. Predau la ambele cicluri în care se află Matias și Miriam. M-am gând la un Decalog pentru părinții pandemiei.

 

  1. Înțelege conceptele. Scenariul este, la origine, textul succint al unei opere de teatru, care cuprinde și indicațiile prețioase ale regizorului. Astăzi, scenariile sunt posibilități de acțiune decretate de oficialități în situația, critică din punct de vedere medical, pe care o traversăm. Culorile verde, galben, roșu indică gravitatea stării de lucruri. Decalogul reprezintă cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, act fundamental pentru sistemele juridice ale lumii.
  2. Acceptă situația. Oricum nu prea poți face mare lucru să o schimbi. Asta în cazul în care nu deții o baghetă magică. Și știu că nu ai așa ceva. Negarea evidențelor duce la frustrare. Și la construirea unui univers imaginar, paralel cu realitatea. A accepta nu înseamnă a încuviința răul, ci a recunoaște că „e ceva putred în Danemarca”, în România, în lume.
  3. Comunică eficient. Mai mult ca oricând, profesorii și diriginții trimit sms-uri, emailuri sau mesaje pe whatsapp. Verifică-le. Răspunde-le. Mai mult decât atât, ei notează solicitările și temele pe platformele pe care țin lecțiile. Trebuie să fii literat digital în era învățământului online. Dacă nu știi cum se face ceva, caută tutoriale și vei învăța foarte multe în timp scurt.
  4. Implică-te moderat. Discută cu copilul tău despre școală, cu bunele sau relele online-ului, dar nu redu totul la asta. Există viață și după școală (online sau offline). Nu trebuie să te substitui tuturor profesorilor, că doar nu ți se cere genialitate, dar încearcă să îl ajuți pe copil să se ajute. Poate click-ul pe care îl faci tu sau enter-ul pe care îl tastezi reprezintă granița dintre o temă făcută sau una lipsă. Însă, după ore de școală în fața calculatorului, cere-i copilului să schimbe monitorul cu marele ecran al lumii reale. Să se lase radiat de claritatea detaliului sau de anvergura orizontului. Să miroasă, să pipăie, să guste, să vadă ori să audă realitatea. E terapeutic.
  5. Critică înțelept. Da. Nu toate deciziile sunt bune. Unele sunt contraproductive rău (pleonastic vorbind). Spune-ți părerea, dar înțelege că dacă vrei să influențezi în bine sistemul, facebook-ul nu este Ministerul Educației, iar grupul de părinți pe whatsapp nu e Consiliul de Administrație al școlii. Cel mai bine e să dai un telefon scurt și eficient dirigintelui sau directorului. Nu schimbi lumea întreagă, dar poate aduci o schimbare în lumea copilului tău.

Desigur, ar mai fi și alte sfaturi bune, dar m-am rezumat la cele pe care (încerc să) le aplic eu. Poate ideile tale sunt și mai bune. Aștept să mi le scrii. Va fi bine!

 

5 1 vote
Article Rating