CUM (RE)CUNOȘTI O OPORTUNITATE

CUM (RE)CUNOȘTI O OPORTUNITATE

Simplu. Te recunoaște ea pe tine. Bine, bine, dar cum? Păi, te ia în vizor, te fixează cu luneta, te încadrează în centrul țintei și te ochește. Dacă ar fi atât de simplu! Când ne referim la oportunități, trebuie să acordăm corect tensiunea între pasivitatea celui peste care, din senin, dă norocul și responsabilitatea lui de a nu rata șansa. Fiindcă marile oportunități apar de foarte puține ori în viață. Le poți număra pe degetele de la o mână. Hai, două. Le-ai pierdut. Dusu-s-au! For ever!

Deci, care sunt indiciile care te ajută să recunoști o oportunitate?

7 idei...

În primul rând, ea aduce cu sine ceva. Poartă ceva. Bun. De dorit. În fond, cuvântul oportunitate provine de la latinescul opportunitas, care s-a format din cuvântul de bază porto - portare, de la care avem în română a se purta și care mai are sensul de a căra, a duce, a aduce. Deci, o oportunitate îți aduce ceva bun. Ceva frumos. Ceva care te poate propulsa. Mai nou, în domeniul telefoniei, folosim termenul portare atunci când ne mutăm de la o companie la alta și vrem să ne păstrăm numărul te telefon. De ce facem asta? Pentru că a apărut o, iată!, oportunitate: servicii mai bune, mai multe și costuri mai mici.
În al doilea rând, ea apare din (aproape) nimic. Nu își anunță venirea cu surle și trâmbițe. Hei, prietene, vezi că la douăzeci de ani, patru luni, trei zile, cincisprezece ore, patru minute și douăzeci și cinci de secunde te voi vizita. Nu! Nici nu-ți trimite un reminder pe telefon. Nu! Nici nu te înștiințează printr-un prieten sau la radio. Nu! Prima calitate a unei oportunități este misteriozitatea, caracterul ei de enigmă. Într-un fel e ca Otilia, personajul romanului lui Camil Petrescu.
În al treilea rând, oportunitățile au, în general, un termen de expirare. De aceea zicem că a apărut o fereastră de oportunitate, traducând expresia englezească „a window of oportunity”. Perioada în care poți accepta oferta este limitată în timp. Spre exemplu, un concediu last minute. Nu te-ai îmbarcat în avion până în momentul decolării, l-ai pierdut. Nu ai acceptat postul până la data cutare, a fost angajat altul. Nu ai plătit avansul pentru casa visurilor până în ziua stabilită, a luat-o altul. De ce? Pentru că ferestrele au o problemă. Nu pot rămâne deschise pe veci. Ele trebuie să se și închidă. De fapt, geamurile, normal, by default, stau mai mult ferecate. Nu?
În al patrulea rând, o oportunitate îți va destabiliza liniștea. Te va scoate din normal. Îți va solicita la maximum competențele. Și nu te va lăsa să dormi. Îți va întoarce pe dos viața, dolce vita. Să îți dau un exemplu personal. Se întâmpla în concediu la Poiana Brașov prin 2020. Eram doar noi, eu și cu cea mai frumoasă soție din S-E Europei. Urma să urcăm pe Postăvarul, când primesc nu unul, ci o serie de mesaje. De la un prieten, un preot și un parlamentar. Toți îmi spun că eu trebuie să candidez pentru primăria celei mai mari comune din România – Florești, Cluj. Că voi deveni foarte cunoscut. Că îmi va crește exponențial notorietatea. Că voi avea la dispoziție un buget de 50.000 de euro. Nici nu știu să număr atâția bani. Ei, toată liniștea mea s-a evaporat în explozia de oferte. La pachet cu a soției. Le-am spus că mă voi duce pe pisc, mai aproape de cer, voi scruta orizontul, voi face o rugăciune, voi analiza oferta și la întoarcere le voi da răspunsul. Presupun că îl bănuiți... de vreme ce am continuat să scriu și să predau. Dar, recunosc, n-am fost niciodată sub atât de multă presiune, într-un timp atât de scurt, pentru a da un răspuns atât de greu: da sau ba.
În ultimul rând, o oportunitate reclamă și produce dezvoltare personală. Cum? Fiindcă ea se încadrează într-un parcurs existențial pe care tu îl ai deja. Oferta care ți se face este personalizată, adică este pentru tine, deoarece tu ai demonstrat ceva până atunci. Ai avut grijă să înveți, să aplici, să greșești, dar să (te) corectezi. Și, mai mult, ea produce un tip de dezvoltare nemaiîntâlnită, fiindcă te solicită la maximum. Îți cere să îți depășești limitele actuale. Să înveți lucruri noi. Să aplici strategii și procese noi. Să faci noi greșeli din care să înveți noi lecții.

Nu vreau să închei acest semeseu fără a te atenționa. Nu orice ofertă este o oportunitate. Unele sunt inoportune total, sunt niște capcane existențiale care vor să te deturneze de la scopul vieții tale. Eu știu cine sunt și ce trebuie să fac. Și dacă știu asta, mai cunosc și cine nu sunt și ce nu trebuie să fac. Mai exact, eu sunt profesor, nu politician. Îți dai seama că, deși mi-a fost greu să spun nu, am refuzat politicos propunerea întreită de la Brașov. Și m-am simțit liber.

Prietene, ce faci dacă ai pierdut o oportunitate? Stai liniștit. Oportunitățile aduc alte oportunități. De obicei, la patru ani, dacă se înscriu în logica electorală din exemplul meu. Deci, fii pregătit, pentru că minuni mai mari vei vedea!