Hai să vedem cum să realizăm un eseu de toată isprava

1. Citește cu atenție cerințele. E valabil pentru orice subiect sau examen. Aici vei vedea că ți se cer trei chestiuni de care trebuie să ții cont în mod obligatoriu pentru a atinge punctajul maxim: să respecți structura discursului de tip argumentativ, să ai conținutul adecvat argumentării pe tema dată, să respecți normele limbii literare și precizarea privind numărul de cuvinte. Limbaj prea greoi? Îl traduc în cele ce urmează.

2. Concentrează-te pe ipoteză. Ce conține ipoteza? Două aliniate: în primul vei evidenția un adevăr general valabil despre tema în discuție, iar, în al doilea rând, îți vei exprima opinia în legătură cu aceasta. Adevărul general valabil introduce evaluatorul în conținutul eseului tău. Și te ajută să câștigi câteva linii. Poți începe astfel: „Este binecunoscut faptul că…”, sau „Se știe că…”, sau „Din cele mai vechi timpuri oamenii au înțeles că…”. Apoi vei formula o opinie despre temă începând un nou aliniat astfel: „În opinia mea…”, sau „Eu cred că…”, sau „Eu consider că…”. Aici este foarte important următorul lucru: trebuie să inserezi cele două argumente care vor constitui baza eseului tău prin, hai să le spunem așa, titlurile lor. Cu alte cuvinte vei condensa cele două argumente în două cuvinte sau expresii legate de conjuncția „și”. Așa, ca să fie vizibile! Asta înseamnă că nu te apuci repede să scrii, ci te gândești dinainte la întreg eseul, îți faci o schiță mentală (sau pe ciornă) și rezumi argumentele în ultima parte a ipotezei. O să îți arăt un exemplu la final ca să înțelegi mai bine.

3. Dezvoltă argumentele. Sunt două. De obicei. Probabil că tot două vor fi o bună bucată de timp de acum încolo. Odată le vor schimba ei. E bine să le introduci prin: „în primul rând…”, „în al doilea rând…” sau ”Un prim argument ar fi…”, „Un al doilea argument ar fi…”. Nu îți recomand să apelezi la „Pe de o parte…”, „Pe de altă parte…” pentru că asta ar însemna că ai un argument și un contraargument. Ce înseamnă argumentare? Atenție! Unii elevi continuă să emită opinii. Păreri. De parcă ei ar fi niște guru ai filosofiei, niște erudiți ai științelor sau te miri ce Steve Jobși ai informaticii sau ai antreprenoriatului. Nu. E nevoie de argumente. Repet, ce înseamnă argumentare? Patru chestiuni: explicații, exemple, ilustrații și, dacă știi, citate. Explicațiile problematizează argumentul, dar nu sunt de ajuns. Este absolut necesar să oferi exemple: din literatură (ar fi ideal), din științe, din istorie, din sport sau alte domenii, din viața cotidiană sau chiar din propria-ți viață. Cel mai bun exemplu este exemplul personal. Nu uita de ilustrații care nu sunt decât comparații, alegorii sau povestioare care pot să îți susțină argumentul tău. Iar dacă ai la îndemână și un citat dintr-o personalitate în domeniu, ei acesta-i cireașa de pe tort. În orice caz, fii onest. Nu încerca să fabrici un citat din te miri ce scriitor neo-zeelandez sau om de știință coreean. Nu îți poți ruina eseul mai tare decât printr-o minciună. Ce crezi, profesorii nu vor avea curiozitatea de a da un search pe Google în legătură cu fake-urile astea? Ba da. Așa că fii atent la ceea ce creezi.

4. Formulează concluzia. Încheie în forță. Lasă o impresie de final puternică. De mare scriitor. Cum? Nu doar reluând ipoteza în mod nuanțat, ceea ce este chiar necesar; nu doar rezumând argumentele, ceea ce este important; ci folosind o interogație retorică, o invocație în genul „Cum nu vii tu Țepeș Doamne!?”, o exclamație fără drept de apel sau un joc de cuvinte. Așa demonstrezi că ai stil. Concluzia trebuie introdusă printr-un nou aliniat (al cincilea după structura pe care și-o propun) cam așa: „În concluzie…”, sau „Prin urmare…”, sau „Deci…”, sau „Așadar…” sau, dacă mai ai nevoie de cuvinte, „Având în vedere cele enunțate mai sus…”.

5. Respectă tehnica redactării. Eseul tău trebuie să fie corect, coerent, cursiv și convingător. În ordinea aceasta. De aceea, te rog să fii atent la corectitudinea celor afirmate d.p.d.v. gramatical, dar mai ales logic. Folosește conectorii specifici textului argumentativ: consider că, cred că, astfel, spre exemplu, așadar, în schimb, pentru că, deoarece, dar, însă, totuși, deci etc. După cum am spus mai spus, respectă structura: ipoteză, argumentare, concluzie. Și păstrează echilibrul între componente. Nu trebuie să ai un argument de cinci rânduri și celălalt de zece. Abordează un tip de exprimare adecvat discursului argumentativ: nu trebuie să vorbești nici ca în spatele blocului, nici ca la Academie. Fii rezonabil. încearcă sa eviți cuvintele prea savante când nu-și au locul precum și cacofonii sau repetiții. Citește, recitește, corectează textul produs. A, un un ultim lucru: încearcă să atingi numărul maxim de cuvinte. Astfel îl vei depăși cu siguranță pe cel minim.