4 lecţii pentru un BAC de 10

Prieteni, sunteţi în pragul examenului maturităţii. Bacul vă bate tot mai strident la uşa existenţei. Aţi avut la dispoziţie un an de zile pentru a învăţa (ba chiar patru), pentru a merge la meditaţii (opţional), pentru a da simulări şi teze cu subiecte de bac (obligatoriu).

V-aţi propus pe clasa a 11-a că vă veţi apuca, că din septembrie veţi pune burta pe carte. Aţi ajuns în perioada eclatantă a Crăciunului şi aţi zis că după Anul Nou veţi începe cu adevărat… şi de Paşti chiar aţi început. E doar un scenariu. Real pentru o sumă de elevi. Probabil majoritatea. Dacă te afli printre ei, sau şi dacă nu, îţi recomand să citeşti în continuare. Sunt adevăruri pe care le scriu din toată inima având convingerea că vă vor fi de folos.
Vreau să vă împărtăşesc câteva sugestii binevenite acum… pe ultimul metru. Am două atuuri: eu am trecut cu brio pe unde treceţi voi, mi-am luat bacul la vremea mea şi, în plus, asist cu succes zeci de elevi (aproape în fiecare an) să şi-l ia şi ei la rându-le. Iată 4 lecţii vitale.

1. Porcul se îngraşă în… timp. Mă refer la vremea de când încă eraţi boboci. Lecţie cu lecţie. Operă cu operă. Concept cu concept. Test cu test. Sigur aţi avut la dispoziţie un an întreg pe clasa a 12-a. Ceilalţi profesori, cei mai cool din cancelarie, care nu predau materii de bac au lăsat-o mai moale. Părinţii v-au sprijinit. Unii chiar un investit în voi pentru ca mai târziu să aduceţi profitul aşteptat – un job bun, o poziţie socială respectată. Ce mai? Stimă şi admiraţie la capitolul imaginii familiei voastre. Aşadar, aţi avut tot timpul din lume să învăţaţi. Cu o zi înainte de probele scrise NU SE ÎNVAŢĂ. Acum ne relaxăm mintea şi trupul ca să dăm totul mâine.

2. Nu intraţi în panică. Vorbeam ieri cu C.V. – o elevă bună care a decis că trebuie să vină la consultaţii. I-am simţit tremurul din glas şi furtunile din suflet în timp îmi mărturisea hiperbolic: „Nu am învăţat nimic. Nu ştiu nimic. Trebuie să mă pun pe învăţat.” Iar asta cu trei zile înainte de examenul scris la română. E normal să te îngrijorezi. Dar sentimentele de neadecvare, de neputinţă distorsionează realitatea. Ca şi ea, voi, prieteni, aţi învăţat (cât aţi învăţat) şi ştiţi (cât ştiţi). Deci, nu vă stresaţi. Keep calm and go to BAC. Veţi reuşi!

3. Pregătiţi-vă mental şi fizic. Priviţi-vă în oglindă şi aveţi încredere în voi. Sunteţi înzestraţi cu o raţiune genială, mai presus de orice microprocesor Intel. Aţi depozitat în memorie concepte pe care va trebui doar să le accesaţi la momentul potrivit. În cele trei ore vitale (pe care vă îndemn să le folosiţi la maxim plecând ultimii din sală). Mergeţi la o plimbare în natură cu o zi înainte. Înălţaţi-vă spiritul către divin şi rugaţi-vă. Cereţi ajutorul, apoi nu uitaţi să mulţumiţi. Dumnezeu nu e un tonomat de împlinit dorinţe cu monezile rugăciunilor ruginite. E o Fiinţă vie. Staţi aproape de El. Veţi fi mai puternici. Dormiţi bine şi treziţi-vă odihniţi în dimineaţa cu pricina. Faceţi un duş revigorant. Mâncaţi un mic dejun copios cu multe fructe şi legume. Nu beţi Cola, nu mâncaţi ciocolată: vă vor genera un strop de energie pe moment după care vă vor „pleoşti”. Voi aveţi un examen de trei ore. Luaţi cu voi apă în sală. E legal.

4. Luptaţi-vă ca să atingeţi limita maximă. Ştiţi? Există subiecte în care vi se cere redactarea unui număr de cuvinte (60-100 / 150-300 / 600-900). Imaginaţi-vă că sunteţi sportivi de performanţa şi aveţi de trecut proba de sărituri peste bară. Dacă te străduieşti să sari la limita maximă, vei depăşi garantat limita minimă. Dacă te lupţi să realizezi cele 100/300/900 de cuvinte vei scrie fără doar şi poate 60/150/600. Înţelegi? Dar dacă de chinui să atingi numărul minim de cuvinte… poate îl vei atinge, poate nu. Şi atunci pierzi punctaje pe redactare. Ţinteşte sus! În plus, concentrează-te la început pe subiectele pe care le stăpâneşti. Asigură-te că ai treminat ceea ce ştii cel mai bine. Nu ai vrea să sune gongul şi tu să nu fi scris lucruri pe care le ştiai. Ţinteşte bine!
În loc de concluzii… Ai câştigat? Continuă! Ai pierdut? Continuă! Viaţa nu se măsoară î.B şi d.B (înainte de Bac şi după Bac). Bacul e doar o treaptă. Un popas. Un test. Vă dau o veste tare: vor urma altele mai dificile. Acum însă ştiu, e ceea ce vă „doare”. E prezentul pe care trebuie să îl dovediţi (vorba basmului). Şi veţi birui! Iar cei care au nevoie de încă o şansă, ea există. În toamnă. Sper că nu va fi nevoie. Dacă ai reuşit să citeşti până la capăt articolul acesta, sunt convins că pentru tine nu va fi nevoie.

Doamne-ajută!

2017-05-30T01:06:22+03:00

Leave A Comment